Cluj Part IV + V

Era momentul adevarului cum s-ar spune in filmele de duzina. Ca intotdeauna inainte de ceva important, Adriana isi facu cruce si isi spuse ca va lua totul ca atare.

            Doua dungi rosii. Era pur si simplu tintuita locului cu acel mic plastic alb in mana. Nu stia ce e de facut, ce ar fi de spus si mai ales cui.

            Ce insemna asta pentru viata ei? Pentru viata familiei ei? Ce va face? Din nou se simti singura. Il iubea pe Dan, dar el nu vroia sa mai fie in viata ei. Cum ii va spune ca va fi obligat sa faca parte din viata ei? Cum ii va explica ca vor trebui sa se vada din nou? Atatea intrebari o napadeau incat le simtea povara fizic. Se puse in pat cu mobilul in mana. Recitea la nesfarsit acel mesaj scurt, dar atat de atotcuprinzator. Adormi in cele din urma, probabil pentru a bloca gandurile care o oboseau psihic.

            Dimineata veni, Adriana merse la servici ca si cum nimic nu se intampla. Venea acasa, gandea ore in sir ce e de facut, adormea si o lua de la capat, iar zilele treceau fara ca ea sa fi decis macar sa consulte un medic.

            Menstruatia nu veni nici urmatoarea luna, iar Adriana se convingea pe zi ce trece ca testul acela ieftin nu mintea. Spera in fiecare zi ca Dan va suna sa vada ce mai face, iar ea va gasi o portita sa ii spuna ce I se intampla. Dar I se dovedea zilnic ca era singura si singura va trebui sa treaca prin asta. Se gandi ca cel mai bine ar fi sa paraseasca tara si sa o ia de la capat altundeva.

            Framantarile continuau, zilele treceau toate la fel. Pana intr-o anume zi cand primi un mesaj de la Dan. Un mesaj impersonal, un mesaj scurt prin care o anunta de o realizare a sa. Adriana zambi amar si raspunde cu un mesaj pe masura.

            Urma un schimb lung de mesaje in care isi povestira pe scurt planurile de viitor. Si el, si ea doreau sa plece, insa in locuri diferite. Adriana simtea ca deja nu ii mai pasa de ce se va intampla, iar nepasarea asta i-a dat curajul de a-I scrie lui Dan ca vroia sa nasca intr-o tara straina.

            Dan reactiona indata cu mesaje noi si un apel. Vocea ii era nervoasa, iritata si nerabdatoare. Dorea raspunsuri si le dorea pe loc.

Adriana trebui sa amane discutia fiind la munca. Stabilira sa vorbeasca seara, iar Adriana simti ca ii vine sa verse si ca e inghetata de spaima. Stia ca nu mai e cale de intoarcere si convorbirea va avea loc orice ar fi. Ce va spune fara sa para ca cere
? Cum va vorbi fara sa para ca are nevoie? Cum se va controla cand simtea ca nu se poate stapani?

            Cu aceste intrebari in gand, ii trecu ziua. Mai mult se prefacea ca munceste pentru ca nu se putea concentra la nimic.

            Ii venira in minte ultimele 2 luni in care el nu daduse niciun semn, desi stia pe atunci ca ea avea probleme de sanatate doar fusese cu ea la medic in ultima lor noapte. Noapte in care poate au conceput un copil impreuna.

            Adriana il condamna ca a abandonat-o in felul acela, ca nu s-a interesat de ea, de sanatatea ei. Simtea cum creste in ea un sentiment nou, ceva ce nu mai simtise niciodata pentru Dan. Nu era ura, era dezamagire.

            Un gand ii trecu fugar prin cap, dar Adriana il prinse si il dezvolta. Daca atunci cand era bolnava nu era interesat de ea, inseamna ca nu o mai iubea, altfel nu putea concepe tacerea aceasta din partea lui. Iar daca nu o mai iubea, de ce sa il lege de ea in felul acesta? Ar fi marsav. Dan avea un viitor in fata lui, un viitor care nu s-ar fi putut intampla daca ar fi avut acest copil. Toate planurie lui ar fi trebuit sa treaca pe plan secund, iar Adriana nu putea concepe ca el sa nu isi indeplineasca visele. Doar de asta s-a despartit de el, pentru asta a fost toata suferinta asta, iar acum o va face din nou.

Il va elibera din nou ca atunci, in ultima noapte impreuna.

            A venit ora cu pricina si auzi acelasi glas nerabdator in ureche. Se topi toata cand il auzi si mai ca nu il ceru de barbat pe loc. Insa avea o misiune de la care nu avea de gand sa se abata.

Dan nu ruga raspunsuri, ci cerea imperios, iar ea se simti incoltita. Reactiona violent si ii spunea ca nu e treaba lui, ca nu are legatura cu el, dandu-I de inteles ca nu este copilul lui. Dan insa nu credea, iar Adriana simti din nou toata dragostea ce i-o poarta pentru ca el era convins ca ea nu fusese a altuia. Avea incredere in ea si pentru asta Adriana isi schimba vocea si vorbi din nou cu el ca atunci, demult, cand ei erau inca ei.

Dan prinse schimbarea si vocea lui deveni miere. O ingana cand ii placea cum rosteste un cuvant, iar ea nu mai putea de fericire. Lumea avea iar sens.

Se lasa furata de vraja asta uitand de “misiunea” ei. Vorbira cateva ore bune. Era ca si cum erau inca impreuna, inca aveau o groaza de discutat si dezbatut. Dan o facu sa rada cand ea nu rase de zile intregi. Erau din nou ei, in sfarsit, intr-o sincronizare perfecta.

Adriana il iubea. Nu  a incetat sa il iubeasca in tot timpul acesta, iar el stia asta. Se despartira cu greu, el nemaipomenind nimic de sarcina, si nici ea. Probabil isi lasasera timp unul altuia.

Vraja se spulbera im momentul in care vocea lui nu o mai mangaia la telefon. Un dor imens o napadi, iar ea nu stia cum sa ii faca fata.  Se consola spunand ca a mai trecut prin asta si va putea trece din nou. Pentru prima data isi atinse abdomenul si simti caldura, iar din acel moment Adriana stia ca orice ar fi se va putea descurca si singura.