joi, 10 martie 2011

Redemption Part I


Pe aleea intunecata se vedea silueta unui barbat alergand disperat de parca ar fi fost cineva in spatele lui care l-ar fi urmarit pentru a il omori. In spate era doar vantul care batea in tomberoanele de metal de pe drum. Luminile timide de pe stalpi palpaiau ca si cum si-ar fi dat ultimul suflu. La un moment dat Tudor se impiedica si simti cum intunericul il cuprinde, ajungand a ii acoperi tot sufletul si fiecare scanteie care inca mai se aprindea in pieptul unui turist ratacit pe strazile Amsterdamului. Nu stia ce cauta, de ce alearga, de ce inima ii bate ca si cum ar avea o minte a ei si ar dori sa evadeze din pieptul sau. Se ridica fara sa stea pe ganduri si incepu din nou a alerga fara a se uita in urma, stiind ca la capatul drumului trebuie sa existe o cale de scapare, acea lumina de la capatul tunelului care va fi colacul sau de salvare putand astfel sa se salveze din mrejele terifiante ale intunericului. Pentru o clipa uita de oboseala, incepu sa mareasca si mai mult ritmul, sa alerge din ce in ce mai repede insa se opri brusc cand vazu un zid impozant ridicandu-se in fata sa pe care se putea vedea un însemn pe care il cunostea atat de bine. Nu ii venea sa creada faptul ca trecutul il urmareste pana si aici. Tocmai isi aduse aminte de ce plecase din Romania. Dorea a incepe o viata noua, crezand ca poate lasa trecutul in urma, toate cele petrecute fiind plasate intr-un colt intunecat al mintii sale unde nimeni nu le-ar fi putut vedea insa se pare ca trecutul l-a ajuns din urma si orice ar face nu poate sa se desprinda de ceea ce l-a dezumanizat odata. Dorea sa cunoasca din nou fericirea, bucuria de a trai, euforia, dorea sa iubeasca si sa fie iubit si nu in cele din urma sa isi gaseasca linistea dupa care tanjea atat de mult dar sortii se pare ca ii sunt potrivnici. Din spate se auzi o voce ingrosata care il facu sa tresara si sa simta in sufletul sau o spaima care ajunsese sa se raspandeasca pana in varful degetelor:
-Doar nu credeai ca poti lasa totul in urma ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu