Same story, different pen Part I

Telefonul suna. Se uita la el impietrit si nu stia ce sa faca. Primise un mesaj si nu stia cum sa reactioneze ca toti cei din preama sa sa nu isi dea seama ca viata sa luase o turnura la care nu se astepta. Citi din nou mesajul crezand ca a inteles el gresit, insa mesajul era exact la fel ca si prima oara cand il citise: „Vreau sa nasc in Germania”, semnat Adriana. Primise o veste atat de importanta printr-un mesaj. Se albi la fata, simtea ca ramane fara aer asa ca iesise pana afara din cafenea sa fumeze o tigara. Crezand ca si-a mai revenit putin din socul aflarii vestii intra inapoi dar simti din nou ca se sufoca. Cineva de la masa vazand ca Dan nu se simte bine il intreba daca nu vrea o cafea cu sare sa ii mai revina culoarea in obraji insa el refuza amabil. Cea mai buna prietena a lui vazand ca el era cu gandul oriunde altundeva doar acolo nu ii comanda un shot de tequila ca sa isi mai revina pana va merge la curs. Dan accepta si a baut fara sa stea prea mult pe ganduri dupa care isi aprinse o tigara insa senzatia de sufocat nu disparea. Cate amintiri frumoase il legau de Adriana, insa in gandul sau apareau acum un milion de intrebari. Nu stia ce este de facut dar nici nu putea discuta asa ceva cu oricine. Dorea sa vorbeasca doar cu ea, sa il faca sa inteleaga, sa discute despre toate cele petrecute. Isi lua inima in dinti si iesise afara sa o sune sa vorbeasca putin cu ea, sa il faca sa inteleaga. Isi mai aprinse o tigara dupa care apasa „Call”. La capatul celalat auzi o voce. Toata increderea pe care o avea in el pierise intr-o fractiune de secunda la auzul vocii ei, persoana pe care el inca o iubea desi ei nu mai erau impreuna. Incerca sa isi gaseasca cuvintele insa nu prea reusea, gandul ca urma sa devina tata il coplesea. Nu stia daca sa se bucure sau daca urma sa aiba un atac de panica. Sincronizarea nu era tocmai buna, Adriana ii spusese ca in cateva minute trebuie sa intre intr-o sedinta si nu prea poate vorbi asa ca Dan o intreba daca poate sa o sune putin mai tarziu sa discute putin cu ea. Sarmanul, nici nu stia cum sa poarte o conversatie care totusi se dorea a fi una neutra si normala. Vorbeau ore in sir la telefon, pana in zori, mesaje peste mesaje insa asta era prima oara cand nu putea sa spuna ceea ce simta. Printre buze bolborosi cateva cuvinte rugand-o sa vorbeasca dupa ora 8 cand iese el de la cursuri. Ea accepta.